Motto: „Important e nu ceea ce ţi se intamplă ci felul in care reacţionezi”

Ce este stresul ?
Stresul este o reactie adaptativa a organismului care apare la interactiunea cu mediul inconjurator si care este insotita deseori (in cazul in care nu este depasit ) de stări resimtite ca fiind neplacute si suparatoare ca: senzatia permanenta de tensiune, slaba integrare in mediu, sentimentul de suprasolicitare, senzatia de a fi constrans, sentimentul de lipsa a libertatii interioare.

Medicul de origine austriacă Hans Selye, a fost primul carea pus bazele conceptului de stres, in prima jumatate a secolului 20. Acesta descrie stresul ca o gama variata de reacţii adaptative ale organismului faţă de un agent stresor reprezentat de anumiţi stimuli externi ca: presiunea psihologica crescuta, traumatismele, agresiunile chimice ori biologice şi care au drept consecinţă apariţia unor variate modificări negative in organismul fiinţei umane.

Cu alte cuvinte stresul poate fi pozitiv (declanşat de o mare bucurie, de exemplu) caz in care se numeşte eustres dar şi negativ (datorat unui deces) cand poartă numele de distres.

Trebuie să ştim că nu toţi reacţionăm la stres in acelaşi mod. Astfel, o persoană armonioasă, echilibrată, care a crescut in mijlocul unei familii fără conflicte psihologice majore, care are o alimentaţie sănătoasă şi dezvoltă relaţii normale cu cei din jur, se va adapta la stres cu mai multă uşurinţă şi va avea un risc mai mic de a dezvolta o boală ca reacţie la stres, faţă de o persoană la care factorii amintiţi mai sus lipsesc.

Consecinţele obişnuite ale stresului

Stresul pozitiv sau eustresul, declanşează in organism endorfine – acei hormoni ai plăcerii cum mai sunt numiţi, şi care determină efecte benefice in organism printre care scăderea senzaţiei de durere, creşterea rezistenţei la boli, creşterea imunităţii, descărcarea de hormoni sexuali in organism, creşterea apetitului. Fiind un stres benefic pentru organism, atunci cand este controlat constient si folosit in sens benefic, nu duce la instalarea bolilor psihosomatice, din contră poate duce la ameliorarea şi chiar vindecarea lor. Insa atunci cand nu este controlat constient (cazul emotiilor benefice puternice, necontrolate) poate declansa acelasi gen de reactii in organism, la fel ca si stresul negativ-distresul.

Stresul negativ sau distresul, este cel la care ne referim de obicei cand vorbim de stres şi care determină efectele negative asupra organismului prin descărcarea hormonilor de stres: adrenalina şi noradrenalina, cortizolul s.a. şi implicit prin apariţia diverselor tipuri de boli.

Răspunsul organismului la stres este numit de Hans Seyle sindrom general de adaptare.
Acesta se manifesta in trei etape: de alarmă, de rezistenţă şi de epuizare.

Prima fază, cea de alarmă, numita şi “de şoc” sau răspunsul “luptă sau fugi”, se manifesta de obicei prin cresterea brusca a tensiunii ateriale (hipertensiune), cresterea batailor inimii (tahicardie), scaderea temperaturii corpului (hipotermie) şi o secreţie crescută de hormoni cortico -suprarenalieni (cortizol, noradrenalina, adrenalina).

Urmatorul stadiu este cel de rezistenţă, in care aparent organismul s-a adaptat la situaţie, insă persistă modificările din stadiul de alarmă. Acest stadiu se menţine, dacă agentul stresor nu a fost oprit, şi se continuă cu stadiul de epuizare in care mecanismele de adaptare ale organismului sunt depăşite, apărand afecţiuni organice ca: boli de inimă, boli digestive (ulcerul gastric şi duodenal), diabetul zaharat, depresia, anxietatea.